Ni se întâmplă uneori să ne aflăm în situații de viață în care simțim că suntem pe culmile fericirii. Alteori, se poate întâmpla să ne simțim în prăpastia disperării. Uneori vedem care e calea pe care ar trebui s-o urmăm în continuare, alteori suntem în beznă completă. Și uneori ne este foarte ușor să găsim o metaforă privitoare la situația, la starea, la trăirile noastre, ne vine în mod absolut spontan și natural, pe când alteori până și cuvintele ar trebui să ne fie scoase cu cleștele, cu forța, darămite o metaforă.

Dar ce-ai zice dacă ai afla că există momente când o metaforă poate fi extraordinar de importantă, mai importantă și decât Anglia, și decât dinastia Plantageneților și decât calul lui Richard al III-lea? O metaforă și cineva care să știe s-o interpreteze și să te ajute astfel, să ajungi din nou în posesia regatului tău interior, să înțelegi ce se întâmplă cu tine, cum te poziționezi, de unde vii și unde mergi, ce e drept să faci și ce-ți rămâne de făcut.

Andrew T. Austin este cel care a studiat în profunzime acest subiect și e în măsură să te ajute să-ți creezi metafora și, mai ales, să te ajute să începi s-o decriptezi, să înțelegi cum ți-ai așternut și pe unde o să scoți cămașa. E foarte posibil ca procesul să nu ți se pară ușor și e și mai posibil să ți se pară că Andrew și-a cam uitat mănușile acasă și te tratează fără. Însă atunci când te va lovi în moalele capului… cu revelația realității brute și lipsită de menajamente e posibil să știi ce ai de făcut… Spun că e posibil pentru că, dacă ai înțeles metafora, fragmentar sau deplin, nu înseamnă și că totul se va schimba, ci înseamnă că de-abia ai început să tai cu cuțitul ceața necunoașterii pentru a ajunge la adevărata realitate și pentru a face pașii necesari, fie aceștia înainte sau înapoi, la stânga sau la dreapta, în sus sau în jos.

Eu unul, acum când am scris „în sus sau în jos” m-am gândit la magie și m-am mai gândit că e posibil ca tu să crezi că în cadrul metaforei se poate orice, inclusiv să te deplasezi prin magie sau să zbori. Ei bine, nu. Chiar dacă metafora e o creație a imaginației tale, ei i se aplică în întregime regulile lumii reale, face foarte clar distincția dintre real și ireal, dintre realizabil și imposibil: nu poți nici să zbori, nici să te-ascunzi în gaură de șarpe, nici să treci prin ziduri și nici măcar să te ferești de gloanțe ca Neo din Matrix. Pentru că dacă ai face asta, ar însemna să încalci granițele, fapt pe care abordarea îl ia în considerare și pentru care are o interpretare diferită, în funcție de tipul de încălcare. Planul metaforei se desfășoară în imaginație, adevărat, dar i se aplică regulile lumii concrete.

Andrew spunea că această abordare nu are obiective, acestea având mai degrabă rolul unor pietre de moară pentru terapie, da mie mi se pare, totuși, că există unul, acela al conștientizării indirecte a realității. Și spun asta pentru că, informațiile obținute prin intermediul metaforei sunt, de fapt, informații structurate de emisfera stângă, pentru abordarea și accesarea emisferei drepte. Se obține astfel acces mai repede și mai ușor la date din straturi mai profunde ale psihicului, aducând la suprafață elemente din inconștient și din subconștient, mai rezistente la analiza logică.

Deși inițial abordarea mi s-a părut cam dură și aveam oarecare îndoieli dacă să o aplic sau nu și eu în cabinet, atunci când s-a ivit ocazia potrivită am avut marea surpriză să constat că au existat rezultate neașteptat de bune: clienți foarte logici și raționali, cu emisfera stângă dominantă, au creat foarte rapid și spontan metafore extrem de creative și sugestive. Unii dintre ei au ajuns să conștientizeze în felul acesta lucruri asupra cărora lucram de mai mult timp și mărturisesc că mi s-a întâmplat și mie, cel puțin într-un caz,  să am revelații noi referitoare la client.

Este, așadar, o abordare interesantă, provocatoare și care poate fi folosită cu rezultate foarte bune în cabinet. E adevărat că prezintă și riscuri: riști să nu-ți placă metoda sau genul de abordare, dar mai riști și s-o găsești extrem de incitantă și, mai ales, riști să găsești în Andrew – care e inteligent, profund, aparent dur, dar în esență cald, serios în abordarea problemelor, însă cu foarte dezvoltat un simț al umorului – un model de urmat. Și știm cu toții că în societatea noastră pe repede înainte modelele reale sunt din ce în ce mai rare…

Ești pregătit să-ți explorezi metafora? Ești pregătit să-ți (re)găsești regatul interior?

(review de Psih. Radu Filip)

(Workshopul ~Metaforele mișcării – Încotro mergi? Și… ce faci pentru a ajunge acolo?~ a fost sustinut de Andrew T. Austin la Bucuresti, in perioada 3-5 martie, 2017)