Realizezi că cele mai multe licitații se fac cu propriul sine… Mai exact, cât ești de dispus să plătești în monede dezvoltatoare de sine pentru fiecare „piesă de colecție” pe care o vrei expusă pe pereții tăi interiori… și exteriori… fie că ești sau nu pasionat de artă… un snob sau un simplu cetățean care umblă din vizionare în vizionare și nu găsește nimic pe gustul său.
În realitate, vizionările se fac dinspre exterior spre interior, dinspre interior spre exterior și tot așa…
Îți propun un exercițiu… Închide ușile, ferestrele, ochii…
În timp ce număr până la zece, te las să te deconectezi de la tot zgomotul din jurul tău… și să te apropii tot mai mult de… tine… de tine, cel de acum…
1… 2… 3… pe măsură ce număr, ești tot mai relaxat… 4… 5… inspiri și expiri… 6… 7… ca într-o stare de plutire …8… 9… aproape am ajuns la destinație… 10…
Te invit să îți imaginezi că astăzi ești într-un moment de răscruce din viață, că te afli într-un soi de intersecție pe șoselele vieții, o intersecție care face legătura între drumurile pe care le-ai bătătorit până acum la picior sau chiar cu automobilul și drumurile pe care ai posibilitatea să le străbați mai departe, de acum înainte… Ești la răscrucea vieții tale de până acum cu viața de după acest moment… ești ca într-o noapte de început de an… O noapte decisivă… un moment de trecere… Simți cum, ușor-ușor, începe să se întunece, iar tu abia mai distingi luminile, liniile orașului… Totul pare umbrit de ceață… amorțeală… vid…
Pe măsură ce te situezi tot mai aproape de tine însuți, știi că e momentul în care trebuie să te orientezi pentru noul tău drum… Îți iei practic adio de la bătrânul și uzitatul „an anterior” ca de un vechi sine și te pregătești să îmbrățișezi vorace „noul an”, adică noul sine. Nu te desparți definitiv de el… Nici n-ai avea cum. Știi deja că, pe „axa timpului”, fiecare secundă ne bântuie mintea locativă într-un fel sau altul… Iar în viață nu există pământ fără drumuri… unele deja construite sau altele care pot definite chiar de tine chiar acum… și acum… aici și acum…
Ai posibilitatea să vizualizezi chiar în acest moment drumul din spatele tău, cel ce rămâne în urmă, timpul trecut, consumat… Observă ce lași în spatele tău, ce experiențe ai acumulat, ce dificultăți poate, ce lecții de viețuire sau de șofat pe drumurile vieții… Observă dacă simți nevoia să manifești gratitudine pentru ceva anume și cui se adresează aceste sentimente… Poate unui apropiat, unei persoane străine, cunoscute sau necunoscute, sau poate chiar unei ființe dintr-un alt regn… ori chiar unor obiecte neînsuflețite cărora „le-ai pus/dat suflet”. Găsești și regrete? Dar supărări ori mânii? Asupra cui sunt îndreptate?
Observă totodată cât de prezent sau absent ai fost în viața ta de până acum, dar și în viața celor importanți pentru tine ori a celor mai puțin semnificativi. Află dacă Le-ai acordat atenția cuvenită. Dar Ție? Te-ai lăsat mângâiat de nebănuitele daruri ale vieții sau ai plonjat constant în desfătări fantasmagorice? Ai oferit cât ai fi dorit? Ai mulțumit sau ai fost răsplătit pe măsura așteptărilor tale? Ce păstrezi, ce iei cu tine după intersecție, după acest miez de noapte mai mult sau puțin magic, în funcție de puterile cu care îl investești? Ce-ti vine să schimbi? Cum intenționezi să te porți pe tine în „anul” ce vine, în cursa vieții a cărei miză este propria stare de bine, propria fericire, auto/descoperire, dezvoltare? Care sunt planurile tale? Încotro te îndrepți?
Respiri în același ritm profund și regulat…
Vizualizează încă o clipă acest moment, această clipă pe care o poți face inexorabilă înăuntrul tău… Amintirea unui stop-cadru al sinelui în perpetuă transformare, creștere, construcție (că tot vorbeam de case mai devreme), al unui TU care are puterea de a se înnoi cu fiecare an… cu fiecare clipă… care are capacitatea de a deveni mai conștient, mai ancorat în realitatea pieței de desfacere spirituală și de dezvoltare personală, despre care știi deja că nu se încheie niciodată…
Trage adânc aer în piept… mai întâi încet, apoi din ce în ce mai puternic…
Pe măsură ce înaintezi, simți cum o rafală de recunoștință se îndreaptă dinspre tine către cei care te-au însoțit până acum, văzuți și nevăzuți, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți… Simți cum acest fascicul de gratitudine face unde în jurul tău, iar tu te lași cuprins în ale undelor vibrații… Inspiri și expiri… Ești una cu undele care curg dinspre tine spre ceilalți ca valurile unei ape străvezii… care curg dinspre tine spre ceilalți și se întorc iarăși către tine…
E vremea să-ți mulțumești! Inspiri prin toți porii starea de bine… Și îi faci loc acelei particule de lumină binefăcătoare care curge dinspre tine spre ceilalți, dinspre ceilalți spre tine, dinspre tine spre TU și o lași să îți inunde ființa…
Inspiri si expiri…
Cu fiecare inspirație, simți cum ți se oxigenează fiecare celulă a corpului… îți simți fiecare centimetru de trup mai liber, mai pur, iar mintea mai limpede, cristalină… Simți cum te umpli de lumină…
Ești tot pe tărâm existențial, iar luminile încep una câte una să se aprindă și în jurul tău… Totul pare foarte viu, un colorit de excepție… ca într-o zi de sărbătoare ce merită celebrată tot mai des… Comemorarea unui sine mai proaspăt, mai curat, vivace, pe o șosea abia construită… salubră, neîntinată…
Reîncep să număr… 1… 2… 3… inspiri și expiri… 4… 5… 6… tot mai puternic și mai apăsat… 7… 8… 9… 10… Acum poți să te trezești și să deschizi ochii…
Ai fost aproape hipnotizat! De măreția propriei construcții, sper.
Mult spor în edificarea propriei reședințe a iubirii, păcii, liniștii și prosperității!
catretine.com 