Îndrăgostit/ă??? Nu!!!

Inima îți bate cu putere în prezența lui/ei? Simți că ți se taie răsuflarea când îl/o vezi? Te observi sorbindu-i orice cuvânt și lăsându-te hipnotizat/ă de vocea lui/ei, care e mai frumoasă decât toate vocile de pe lumea asta? Simți agitație în preajma sa și, mai mult, ai impresia că e peste tot, pe stradă, în locuri publice, în locuri în care nu ar avea ce căuta și că efectiv pare să fie constant în raza ta vizuală, deși bietul om/biata femeie șade liniștit/ă acasă sau face orice altceva? 

Ai impresia că e cel mai bun, cel mai arătos, generos, sănătos, cultivat, puternic om, că-i perfect pentru tine ca nimeni altul?

Îți dau o veste care s-ar putea să te șocheze, mai ales dacă ești în faza negării: ești îndrăgostit/ă!

Cu cât mergi mai tare cu negarea, cu atât e mai serioasă treaba! Știu, e o veste care îți poate produce spaimă. Mai ales atunci când e vorba de cineva la care ți-ai pus interdicție, când e cineva de care „nu ar trebui” să te îndrăgostești. Nu, niciodată nu te vei îndrăgosti de o persoană din grupul de prieteni, de la locul de muncă… de un trainer, de o persoană de același sex sau de nu știu ce client de la… magazinul din colț. În niciun caz de o persoană mult mai în vârstă decât tine sau cu mult mai tânără. Luptă-te cu asta dacă poți. Ghici ce? Fix lucrul ăsta ți se întâmplă. Universul ăsta e haios rău. Are planuri mari cu tine, îți zic. Ți-a dat un test greu, vorba cuiva. Întrebarea e: ce faci? Simțurile spun una, mintea dă cu tine de pământ. Nu și nu. Tu o arzi în negare, pe când corpul tău (re)acționează. Inima ți se expandează și te învăluie într-o lumină caldă și diafană. Mă auzi? Ești îndrăgostit! Îți pui creierul la treabă, nu știi cu ce mesaje să-l mai păcălești că nu, nu e real, că nu o/îl placi, că-i greșit and so on. Mă întreb cum ar arăta oare viața noastră dacă am îndrăzni să fim mai sinceri cu noi înșine. Și apoi cu ceilalți. Aud un oftat. Nu știu de unde vine. Ar fi mai simplu ori cu mult mai complicat? Tu ce părere ai?

Vestea liniștitoare(?) e că mecanismul proiecției funcționează fantastic în această etapă. Vezi în el/ea suma tuturor lucrurilor care lipsesc din viața ta. Omul e o oglindă minunată. Întoarsă pe dos sau cu adevărata față ori pe toate părțile, poate spune și ce nu e în regulă cu tine în această etapă a vieții tale, dar până aici mai ai ceva vreme de făcut față obrajilor îmbujorați, impulsului de a-l atinge fără motiv, stângăciilor mimico-gestuale, împiedicatului pe scări sau lingvistic, asudărilor de emoție și chemărilor hormonale.

Ei bine, și când ți-ai dat voie să intri deplin în joc (s-ar putea să duci ceva muncă de convingere cu tine sau nu, după caz, nivel de asumare și maturitate psiho-emoțională), apar alte și alte dileme… Ieșirea din fantasmă, confruntarea cu realitatea, care e posibil să nu aibă nicio legătură cu visurile tale îndrăznețe, sau, dimpotrivă, să-ți vină mănușă acest partener (in)disponibil, atunci ține-te bine. Confruntarea cu programul complicat, cu distanța, în caz că e de pe alt continent, sper că nu de pe altă planetă :)), cu programul copiilor procreați înainte de tine sau de el/ea, cu ieșitul la teatru sau la manele, cu vizita părinților, cu scandalul fostului soț/partener, cu împărțitul cheltuielilor casei, cu galanteria sau lipsa ei, cu planificarea vacanțelor, strânsul gunoiului și rezolvarea altor probleme de/în cuplu, confruntarea cu miturile iubirii și îmbrățișarea unei relații mature și asumate…

Dar până când se vor petrece toate lucrurile astea complicate, ce vor fi abordate într-un articol viitor, să nu uităm că Life is fun! Mai ales atunci când nu doare ca naiba. Ce, și tu ai suferit din iubire?

Până una-alta, inspiră adânc, cu tot corpul, și dacă n-ai mai trăit de multă vreme sentimentul ăsta al îndrăgostirii, încearcă să ți-l reamintești. Poate ne povestești și nouă cum a fost. E tare frumos când ești viu cu totul! Și de ce n-ai trăi!? Nu prea poți pune stop avalanșei de trăiri. Oricât ai nega și ai lupta cu arma lui nu, te lucrează pe dinăuntru și pe dinafară și te ia pe sus de nu te vezi. Efectiv, nu ai cum să te împotrivești. Prin urmare, ai face bine să fii sincer cu tine, pentru că e vizibilă treaba, indiferent cât e de mare negarea. 

Acum, dacă te-ai mai liniștit, te poți întreba cu ce mesaj crezi că vine omul ăsta în viața ta? Tocmai acum. În această etapă a viețuirii tale, în care pari prins cu totul într-o altă poveste (nu neapărat de amor), într-un alt scenariu, în care el nu pare a avea vreun loc. Sau, dimpotrivă, poate e omul potrivit la locul potrivit? Dar n-ai ochi pentru asta. Ce spune alegerea asta (inconștientă) despre tine și nevoile tale? Ești oare pregătit pentru o relație asumată? Sau ești doar în goană după confirmări, salvatori și experiențe efemere? Care e cea mai bună alegere? E o alegere? Îți dai voie? Cu ce preț?

Dacă te întrebi de ce acum sau dacă îți spui că e prea devreme sau prea târziu pentru povestea asta, te anunț că viața nu ține întotdeauna cont de socotelile tale. Privește situația ca pe o oportunitate de creștere, indiferent dacă ți se răspunde sau nu la trăiri, dacă e frumos ca raiul sau dacă doare ca naiba.

Nu știu cum e pentru tine articolul asta, dar pe mine m-a pus serios pe gânduri. Nu, normal că nu am roșit. 😛 Fug… să-mi răspund la câteva întrebări doar. 😛

 Life is beautiful! Make the best of it!

Psih. Dr. Sorina Daniela Dumitrache

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s