recenzie – Umbre și lumini. Dezvoltare personală de la A la ZEN

Umbre şi lumini: dezvoltare personală de la A la ZEN [Sorina Daniela DUMITRACHE], București, Editura SPER, 2016
Am primit cartea Sorinei cu bucuria faptului că o voi citi repede fiind o cărticică care încape în poșeta oricui și pe care o poți lua cu tine fără să te deranjeze greutatea ei fizică. Ei, deși mică de dimensiuni, cartea este profundă având elemente cheie despre dezvoltarea personală. Am ținut cartea cu mine și deși am terminat-o de citit, tot am sentimentul că nu-mi va părăsi poșeta mea pentru ceva timp pentru că simt adesea că mă pot întoarce la ea gasind, de fiecare dată, lucruri care imi vor reaminti că singura persoană în care pot investi sunt eu însămi. Deci, imi port ZEN-ul zilnic știind că mă voi umple de ZEN când simt nevoia.
Scrisă într-un mod sensibil, cartea exprimă stări general umane cu care toți ne confruntăm. Sorina Dumitrache începe cartea cu o invitație la o călătorie. Călătoria spre sine pe care ar trebui să o facem zilnic. Cartea invită la o introspecție analitică obligatorie, dar nu incisivă. Am spus, e scrisă cu delicatețe și sensibilitate, dar cu greutate. Învață despre faptul că noi înșine suntem responsabili de propria fericire. Arată indicii despre cum putem să găsim fericirea. Indicatoarele pe drumul cărții sunt clare, concludente, utile. Oferă rețeta de a-ți fi ție insuși prietenul cel mai bun. Invită la descoperirea sinelui cu scopul de a scoate la iveală mărgăritarul care este în fiecare dintre noi.
Citind această carte, e ca și cum sunt la cafea cu Sorina și-mi vorbește prietenește încurajăndu-mă că totul este bine. “Ești responsabil, dragul meu cititor, pentru binele tău.” E ca și cum mă determină să scot lucruri ascunse, de care eram conștientă, dar care imi era teamă să le exprim cu voce tare. Iar atunci când le-am exprimat, realizez că acele lucruri fac parte din propria ființă și, scoțându-le la iveală, simt că nu sunt grotești pe cum le priveam eu în sinea mea. Ci doar sunt. Și dacă tot le-am identificat, atunci e cazul să fac ceva cu ele. În bine, mereu!
Pe scurt, cartea învață despre iubirea de sine și iubirea de oameni. “Asta-i dovada supremă de iubire, când accepți tot ce e important pentru oamenii la care zici că ții.” (p. 61) “Iubirea nu se termină. (…) Cel mult se transformă.” (p. 62)
Cu siguranță, o împlinire aparte încolțește în suflet citind această carte. O recomand, fără discuție!
(recenzie realizată de lect. univ.dr. Mirela Anghel)
11822306_1037568729596119_4547765941689811420_n

Mirela Anghel este lector universitar în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială – Universitatea din București, doctor în sociologie și membru în Colegiul Național al Asistenților Sociali.

Cartea poate fi comandată aici.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s