Dans cu mine

Avem în pregătire un interviu cu psih. drd. Flavia Cardaş, o zână bună a dans-terapiei, doctorandă a Universităţii din Bucureşti cu o teză în care dezvoltă şi validează un program de dezvoltare personală prin dans şi mişcare pentru copiii din ciclul primar.
Până când vom publica interviul în care tânăra dans-terapeută ne vorbeşte despre aplicaţiile şi beneficiile terapiei prin dans şi mişcare la copii versus adulţi, despre rolul corpului în experimentarea fericirii, autoreflecţie şi asumare, vă invit să parcurgeţi un fragment din dansul interior al Flaviei, text inspirat de „Dansul celor 5ritmuri”, workshop susţinut de Jo Hardy la Bucureşti, eveniment catretine.

„Dansul… întotdeauna surprinzător. Ce va urma? Nu ştiu, dar primesc, orice ar fi! Orice ar veni, sunt pregătită. Pentru că aceasta sunt eu! Nu trebuie să mă pregătesc pentru nimic. Fac exact ceea ce sunt acum. Nu pot fi decât ceea ce dansez. Dansul meu sunt eu însămi. Nu am nevoie să mă schimb pentru nimeni şi nimic. Sunt exact aşa cum îmi doresc, cum pot, când pot, cât pot. Nu e absolut nicio presiune. Mişcările vin de la sine şi paşii la fel: mari, mici… rapid, lent. Pot sări, pot respira, pot ţipa, pot sta în linişte, pot face orice sunt eu în acest moment.
Ce eliberare! Sunt doar eu şi e absolut perfect să fiu aşa. Exact în felul acesta, nici mai mult, nici mai puţin. Inima mea vibrează la fiecare notă. Sufletul meu e aici, îl simt, e viu şi însetat. Se trezesc emoţii ce stăteau demult ascunse acolo. Oare unde erau şi cum de au supravieţuit atât timp? Le conţineam, le trăiam şi nici măcar nu ştiam că există. Nu le vedeam, nu le simţeam, dar ele vibrau în interior. Cât de încărcată sunt… port cu mine zilnic bagaje de care nici măcar nu ştiu. Și acum, uite-le! Revin, încep să iasă la suprafaţă şi să facă spaţiu înăuntrul meu. Ca să pot respira, să mă pot vedea din nou. Acum, văzându-le, simt compasiune faţă de mine. Merit compasiunea mea. Am compasiune pentru mine pentru că zilnic mă confrunt cu părţi din mine, zilnic duc lupte şi mi-e teamă să fiu eu.

Cu fiecare pas, sunt mai aproape de mine. Cu fiecare mişcare a braţelor, a genunchilor, a umerilor, a şoldurilor, a picioarelor, a gambelor, a întregului corp, recâştig conexiunea cu sufletul meu. Pornesc dinspre exterior spre interior şi creez legături intense între părţile corpului şi părţile sufletului. Ca şi când fiecare parte din corp ar avea un corespondent sufletesc. Odată ce am pornit pe acest drum, mă recreez pe mine şi mă redescopăr. Ce mirare!

Ar fi trebuit să fie cel mai simplu lucru – să fiu eu. Și este, chiar în acest moment, cel mai simplu şi plăcut lucru să fiu eu. Pentru că dansul este o invitaţie la întâlnirea cu sufletul meu. E o invitaţie pe care nu o pot refuza, pentru că mă caut pe mine şi mă găsesc, parte cu parte, celulă cu celulă, emoţie cu emoţie. Îmi recâştig piese din complexul puzzle al sufletului. Și, pentru prima oară, nu mi-e teamă. Când există iubire, teama nu mai are sens. Când există iubire, apare curajul de a fi eu însămi. Și dansez, dansez, mă dansez…” (Flavia Dorelia Cardaş)

Interviul poate fi accesat aici și aici.

Despre workshopul “Dansul celor 5ritmuri” citiți și aici:

https://catretine.com/2016/06/21/liberi-in-miscarea-vietii/

https://catretine.com/2016/07/06/dansul-vietii-5-ritmuri-dansand-delicat-sau-nebun/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s