Scrisoare de mulţumire

Studenții Facultății de Asistență Socială sunt minunați. Mădălina Zencenco se numără printre ei. Pentru ea scrisul e o formă de terapie dar și o cale de a veni în sprijinul altora. Despre profesia pe care și-a ales-o, cea de asistent social, spune așa: “asistenţa socială, ca parte din viaţă şi ca un fond nesfârşit de speranţe şi soluţionări, reprezintă baza tuturor posibilităţilor ce pot lua contur pe fundalul cunoaşterii şi al dedicării. De asemenea, este ecoul putinţei oamenilor de a dori să reconstruiască societatea prin crearea unor valori unice. (…) Doresc din răsputeri o schimbare şi o ’’renovare’’ a mentalităţii oamenilor şi voi lupta pentru drepturile lor, pentru că merită. Tot ce este mai important pe acest pământ, şi anume, integritatea fizică, psihică şi morală, are întâietate!”

La invitația de a redacta o scrisoare de mulțumire dedicată unei persoane semnificative din viața ei, realizează o frumoasă călătorie către sine, un voiaj încărcat de poezie și profunzime. Vă invit să citiți textul mai jos, și să fiți cu toții puțin mai buni. Și recunoscători. În relația cu voi înșivă și cu ceilalți.

IMG_2717”Încep prin a-ţi mulţumi mai întâi pentru felul în care îmi atingi uşor lobul urechii stângi prin cuvinte imperfecte din porturi învechite, oraşe uitate, mistere renegate de pe Muntele Luminii.

Îţi mulţumesc pentru modul în care îmi aşezi părul atunci când e furtună şi pentru dorinţa ta de a-mi încălzi, în nopţile reci, aluatul inimii.

Îţi mulţumesc că aprinzi o lampă atunci când cad în întuneric, când mă afund în abis, când îmi caut aripa rănită-n umbră.

Îţi mulţumesc că mă faci să văd pergamentul de stele din jurul Pământului, pe care Dumnezeu l-a creat special pentru zâmbete sincere, că mă faci să revăd în fiecare zi filmul proiectat de EL, care a fost vizionat mai întâi de îngeri. Îngerii mei.

Îţi mulţumesc că mă faci să mă simt frumoasă atunci când se face dimineaţă şi lumina îmi creionează suav trupul.

Îţi mulţumesc că m-ai făcut să am grijă de actorii din jurul meu şi că m-ai învăţat să îi iubesc aşa cum ei mă iubesc pe mine, fără de care nu aş mai fi fost aici, acum.

Îţi mulţumesc că tu crezi în începutul viitorului şi că îmi împleteşti fiecare zi cu o speranţă – acea floare de aur.

Îţi mulţumesc că uneori mă arunci la marginea oraşului, lângă acea groapă de gunoi a omenirii, unde eu am îngropat o prietenie.

Îţi mulţumesc că m-ai învăţat că trebuie să fiu demnă atunci când suferinţa îmi fură oxigenul.

Îţi mulţumesc că mi-ai arătat că o iubire nu se caută, ci se aşteaptă, şi că nu trebuie să alerg să o prind ca pe un fluture, ci să stau să o admir, dar să fiu deschisă şi să o las să mă atingă.

Îţi mulţumesc că în continuare mă susţii să îmi îndeplinesc visul şi că ambiţionezi un sărut să îl atingă pentru a deveni real.

Îţi mulţumesc şi pentru acel praf de stele consacrat pe care mi l-ai pus pe suflet (stelele pe care le-ai cules cu penseta de pe cer şi le-ai aruncat în blender), pentru jocul pe care mi l-ai arătat. Eu nu ştiam să îl joc…

Îţi mulţumesc ţie, celei din oglindă!” (Mădălina Zencenco)

Pe Mădălina o găsiți: http://spreminesispretine.blogspot.ro/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s