Zen mundan sau no pain, no gain. De la plăcerea de a visa la prețul schimbării și la fericire

zenCu toții căutăm fericirea, tot ce e mai bun pentru noi (chiar și atunci când nu avem habar care sunt acele lucruri care ne fac să radiem), vrem să arătăm mai bine, să avem un corp mai flexibil, un fizic mai sănătos și o minte ceva mai relaxată, faimă poate, recunoaștere socială, bani, independență financiară sau psihologică, să deprindem noi skill-uri, să evoluăm spiritual, după caz.

Întrebarea nu este care sunt lucrurile care ne fac fericiți ci, mai ales, ce anume putem face, dorim să facem, ce efort suntem dispuși să depunem pentru a intra în posesia lucrurilor la care visăm și a atinge stările pe care ni le dorim. Sigur, asta după ce ți-ai răspuns la întrebarea dacă ceea ce-ți dorești este realizabil. Dacă te-ai asigurat într-un fel sau altul că doleanțele tale sunt adaptate realității, realităţii lumii în care trăiești. Dacă te-ai asigurat că nu ești într-o iluzie absolută, că ești realist și un pic entuziast, atunci, poți treci la acțiune. Nu, n-o să-ți arunc pastile pentru fericire, așa cum te-ai aștepta, pentru că lucrurile nu funcționează în felul ăsta. Trebuie să afli singur ce anume ai de făcut pentru a dobândi starea de bine. De bine bine, nu de bine amăgitor și fluctuant, ci de bine durabil și satisfăcător.

Deci, ai stabilit ce anume îți dorești, ce anume e realizabil din toate astea, iar acum o să te invit să reflectezi la ce ai de făcut. Pentru că, da, zen-ul, chiar și ăsta care-i în prezent pe buzele tuturor, vine cu truda. Ceea ce încerc să-ți spun e că ai ceva de lucru pentru asta. Nu, fericirea nu pică din cer. Nu, nu merge cu așteptarea și nici cu scuze de tipul nu am timp, îmi doresc cu ardoare acest lucru, însă nu am deloc timp. Pe bune? Ești sigur de asta? Adică ești sigur că realmente dorești acel lucru sau ești doar un fan al reveriilor prelungite, al fantasmărilor neîntrerupte? Nu cumva te autosabotezi în mod repetat? Observă ce ai de câștigat de aici. Nu cumva ai mai mult de pierdut? Ți-ai imaginat vreodată că rămânând în fantasmă ești ca atârnat de o cordelină care te ține în viață deasupra unei prăpastii imense la poalele căreia se află o casă ca-n povești, o viață ca-n povești chiar? Ce șanse ai să întri în pielea personajului de sub tine (sau de deasupra ta; fără nicio aluzie sexuală :P). Problema nu e că visezi, ci că n-o faci în mod teluric, adică nu-ți împământenești dorințele, reveriile arzătoare.

A fantasma e cel mai ușor și poate o fi sursă de fericire, ILUZORIE și extrem de scurtă. Aşadar, ia un pix și hârtie și notează… pentru a ajunge în punctul x (ăla din vis) e nevoie să fac x, y, z (în real). Vreau să te ajut să înțelegi că este foarte  bine că-ți dorești lucruri, important este însă să ai și un plan și, mai ales, să nu rămâi la stadiul de planificare perpetuă. E foarte ușor să afirmi că-ți dorești lucruri și să-ți arăți nemulțumirea în lamentări neîntrerupte, nefăcând nimic în rest. Pentru a ieși din dramă, află că trebuie să pui umărul la construirea propriei fericiri, un minim de efort, de gândire și, mai ales, de acțiune. Ce șanse crezi că are un individ să ajungă un bun macaragiu dacă se teme de înălțime sau, mai mult, dacă toate cursurile la care participă sunt cele de bucătar sau măcelar (ori călău de vise :D)? Ce-i drept, uneori e nevoie să înveți să (te) sacrifici pentru a învăța să creezi, să te creezi pe tine. Dacă nu-ți place ce auzi înseamnă că nu ești pregătit pentru fericire. O să-mi spui că trebuie să vină natural, de la sine. Da, ai dreptate, vrei să spui, făcând cele notate mai sus, cât mai natural și cu toată prezența de care ești capabil😉. Nimic nu pică din cer și crede-mă, chiar dacă ai impresia că unora le-a picat para mălăiață în gură (în gura lui nătăfleață), te invit să fii un observator mai atent și să înțelegi că și dacă a picat ceva, a venit la pachet cu un revers al medaliei. Când înțelegi care, poți să-mi scrii.

Oamenii întreabă adesea „cum ating fericirea, cum îmi păstrez starea de bine?”. Află că uneori ai nevoie de un plan pentru asta, care, așa cum spuneam și mai sus, presupune o analiză, deloc ușoară și nelipsită de dureri, a lucrurilor care îți fac bine și a „toxinelor” din viața ta. După această analiză, următorul pas este acela în care trebuie să-ți construiești un soi de dietă pentru minte în care să incluzi tot ce e hrănitor pentru tine și, după cum ai intuit, să elimini ingredientele nesănătoase. Fără să fii impulsiv, fără să-i răneşti pe alții și, mai ales, fără să te rănești pe tine însuți, adică să mergi în direcția fericirii tale, cu fermitate și suplețe. Și cel mai important pas e să te ții de ea. De dietă, de fericire, vreau să zic. Identifică obstacolele pe care le întâmpini sau care ar putea sa-ți iasă în cale pe parcurs și găsește soluții pentru fiecare. Și dacă soluțiile găsite nu funcționează, caută altele. Și, mai ales, încearcă, atunci când te gândești la lucrurile pe care le ai de făcut, să intri puțin în contact cu starea de bine pe care ai avea șansa să o atingi după tot efortul depus. Ce zici, face toți banii, nu-i așa?

De multe ori ne dorim ca unele lucruri să se întâmple pur și simplu, mai exact, dorim să îmbrățișăm rezultatul, procesul nu pare să ne intereseze. E ca și cum cineva fantasmează să devină înotător de performanță, însă nu petrece nicio oră din zi sau din noapte la bazinul de înot și singurele exerciții pe care le face sunt îmbăierile zilnice în jacuzzi și „dușurile cu apă rece”. Ei, ce șanse crezi că are omul ăsta să ajungă pe podium? Niciuna. Fără antrenament asiduu, dedicare și perseverență, n-o să ajungă în veci un înotător performer. Înțelegi ce ar avea de făcut pentru a-și urma visul? Era să scriu a și-l asuma. E foarte clar, da, să iasă de sub duș în primul rând😛. Apoi să caute un bazin de antrenament, un antrenor disponibil, să-și facă ordine în agendă și un program coerent de antrenament. Și, pe lângă toate astea, să suporte febra musculară care o să-l chinuie o vreme și cantitatea insuportabila de clor din bazinul (semi)olimpic. Dar starea de bine după câteva zeci de ture de înot n-o să se compare cu îmbăiatul în nicio cadă de lux de pe lumea asta. Iar efortul depus va deveni parte integrantă din a face ceea ce te face fericit, căpătând note plăcute, fără iz de compromis.

Întorcându-mă la tine, tu ce „preț” ești dispus să plătești pentru fericirea ta, pentru lucrurile mărunte la care aspiri sau pentru mărețele tale visuri?

Reține faptul că nici măcar maeștrii zen nu sunt picați din cer. Munca și exercițiul sunt cheia pentru fericire. Exercițiul motivației, voinței, răbdării, iubirii, dăruirii și recunoștinței, printre altele. Și mai reține vorba lui Lao Tzu,o călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas.

Drum bun, acum, către… fericire!

Psih. Dr. Sorina Daniela Dumitrache

(fragment din lucrarea ”Umbre şi lumini – dezvoltare personală de la A la Zen” – Sorina Daniela Dumitrache)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: